Extraterestrul

 - Dom' doctor eu n-am nimic la cap credeți-mă ! Nu mă doare nimic.

 - Gligule lasă-mă să te ajut ! Eu sunt medicul responsabil cu sănătatea ta d-aia iau salariu.

 - Eu știu că sunteți medicul meu dar trebuie să mă credeți pe mine și nu pe mama. Nu-i așa mamă

 Mama e un pic cam fricoasă și d-aia m-a adus aici la dumneata dar eu sunt bine. Biiine.

 - Măi Gligule dac-ar povesti doar mamă-ta aș putea zice că se-nșeală dar... tot satul zice despre tine același lucru. De ce-ți zic toți Gligucăscagură ? Asta-i porecla care ți-au dat-o oamenii care-ți văd betesugul pentru care mamă-ta te-a adus aici. Uite povestește-mi de exemplu ce ți s-a-ntamplat ultima data cu...extraterestrul.

 - A ! Eram sigur. Dom' doctor...ce să mai...mamă pe matale ce naiba te-a apucat să ... ? Dom' doctor eu nu sunt nebun. Dumneata așa mă crezi că-s dus cu sorcova ? Extraterestrul...extraterestrul era o invenție la mișto pentru ăia care râdeau de mine.

 - Bine eu îmi imaginez că totul a fost o invenție dar ce mă interesează pe mine ca medic este cu totul altceva Gligule. Ce vreau eu să aflu este de ce ți se-ntampla ție episoadele alea de...zic unii că ai epilepsie alții că ești gata să mori ?

 - Dom' doctor eu am povestit tuturor chestia asta zicându-le să nu se sperie că eu în momentele alea nu fac altceva decât să mă odihnesc. Când cu extra...terestrul tot așa a fost. Practic mă odihneam.

 - Dar de ce nu auzi când te strigă oamenii de răspunzi la a treia sau a patra chemare și aia cu voce tare și atunci tresari de parcă ai fi dormit în timp ce ești cu ochii țintă la oameni ? Ce ți se-ntamplă ? Ce vezi ? Ce auzi ?

 Un timp Gligore tăcu scărpinându-se la ceafă. Nu știa cum să-i răspundă doctorului la acest lucru. În timpul vieții a fost întrebat de multe ori despre aceste stări ale sale iar în ciuda tuturor explicațiilor pe care le dădea nu era înțeles de nimeni dimpotrivă batjocorit.În cele din urmă se hotărâ să-i explice doctorului cum s-a întâmplat ultimul episod cu...extraterestrul.

 - Uitați cum a fost : eu stăteam la umbra unui copac că era soare și nu-l suportam. Ceilalți oameni care erau la coasă cu mine se așezaseră și ei care pe unde apucaseră să se odihnească. Lângă mine chiar în față mea erau doi oameni care își schimbau părerile. Unul din ei era mut și cum nu putea să vorbească dădea din mâini foarte mult și scotea din gât niște sunete ciudate care nu sunt ca ale noastre cei care putem vorbi.

 Auzeam frecvent ,,iuiulo,, ,,matass,, și uneori ,,hal-lal-l,, și sunetele astea m-au făcut să mă uit la el cu o atenție foarte mare. Și... dom' doctor aici este chestia asta pe care n-o înțeleg oamenii care mă înconjoară - eu când sunt foarte atent aproape că nu mai văd nimic altceva decât lucrul la care mă uit. La început am văzut un om ca toți ceilalți dar în timp ce mutul începuse să dea din mâini și să scoată sunete pe care nu le puteam înțelege n-am mai putut să fiu atent și la alte lucruri care erau în jurul meu.

- Oamenii zic că ai stat nemișcat privindu-l pe mut cam două ore.

- Era o oră de masă și toți stăteam tolăniți pe iarbă nemișcați.

- Dar ce zici de șarpele care a trecut peste tine și nu l-ai simțit că așa zic oamenii...?

 Gligore simțea că îi transpiră palmele fruntea spatele. Știa că discuția va ajunge la un anumit punct unde el nu va mai putea să eschiveze și totuși nu-i venea să vorbească despre starea aceea care punea stăpânire pe el în momente ca acelea. Prefera mai degrabă să-l considere nebun și să-i dea un pumn de pastile decât să facă efortul de a explica ceea ce explicase de nenumărate ori altora fără nici un rezultat.

 - Dom' doctor dumneata când auzi sunete ca ale mutului nu rămâi așa... răvășit ?

 - Nu. Eu am un cumnat care e mut și când vrea să vorbească cu mine îmi caută fața și când e sigur că-l văd începe să dea din mâini iar eu cum deja i-am învățat limbajul nu fac decât să i-l descifrez și să-i răspund.

 - Aici e problema dom' doctor : când mutul nu vorbea eu îl vedeam ca pe un mut oarecare dar când a început să-și agite mâinile și să scoată sunete treptat am încetat să-l mai văd. Am început să văd în el altceva decât un mut exprimându-se. N-am mai putut fi atent la el ci undeva...dincolo de el că nu pot să va explic. El nu mai era...mintea mea îl prăpădise îl făcuse să nu mai fie ceea ce era înainte de a se mișcă. Totul încremenise în jur doar el se mișca în ochii mei dar...nu mai era el căci mintea nu-l mai recunoștea. În momente ca astea încerc să mă prind de numele lui rostindu-l repetat dar nu fac decât să-l înstrăinez mai mult și el...se duce  în locul  lui rămâne o făptură care mă atrage din ce  in ce  mai mult. Il privesc din ce în ce mai atent și uimit.

 Aud ...,,iuiulo,, ,,matass,,  văd mâini agitându-se ritmic  îndoindu-se de la cot uneori de la umăr și cel mai des de la încheieturile degetelor. Nu-l  pot ține mult  în ochi dom' doctor că ...  se ...duce și eu rămăn cu... altcineva acolo pe care nu-l cunosc. De fapt nici nu e o ființă ci doar mișcări  sunete care vor să comunice cu mine de aceea folosesc mâinile ăstuia gâtlejul lui. In timpul ăsta eu mă odihnesc profund. Iar când m-au strigat oamenii până la  urmă i-am auzit și pentru că își băteau joc de mine întrebându-mă ce am văzut de-am rămas așa încremenit eu le-am răspuns simplu : un extraterestru ce puteam să le zic ?

 -  Da uite care-i treaba tanti Safta  ! Băiatul dumitale trebuie  să stea un timp aici la noi la spital sub îngrijirea noastră. Noi o să-i dăm  medicamentele de care are nevoie pentru a depăși starea.  Iar când o să ieși din spital Gligule să te ferești de Soare și să nu neglijezi tratamentul pe care o să-l primești !

 -  Da dom' doctor o să mă feresc de Soare  și-o să iau pastilele pe care mi le dați numai spuneți-mi când trebuie să le iau și dacă trebuie să le iau pe stomacul gol sau după ce mănânc?