Zidirea dintâi.

 Întâia zidire -spun scripturile- o arată ochilor Soarele strigând neauzit ,,iat-o !,,
 Strălucirea Soarelui se varsă peste pielea tuturor întocmirilor pământoase şi curioase
 făcând-o perfectă ascunzătoare vizibilă a esenţei nebănuite.
 Ochii uşor stânjeniţi şi uimiţi de ce li se întâmplă urmăresc necontenit degetul arătător
 al lumini şoptindu-şi parcă unul altuia ,,iată că văd !,,
 Întâia zidire -spun scripturile- nu e vederea însăşi ci doar ... ,,văd că pot vedea,,.
 ,,Astfel a fost o seară şi apoi o dimineaţă,,  această a fost zidirea dintâi.