Conținutul acestui text nu face referire la
toți userii site-urilor despre care voi vorbi, atât acum cât și în alte ocazii.
Recunosc faptul că pe aceste site-uri cu pricina, sunt autori interesanți de
literatură adevărată. Textul meu deci, face referire doar la majoritatea
impostorilor lingăi.
Ce
sunt de fapt site-urile ,,literare,,?
Când pun această întrebare, nu
am în vedere orice site, căci îmi face o deosebită placere să recunosc faptul
că sunt suficient de multe site-uri care-și merită numele. Deci, în sens critic, am în
vedere câteva din ele cum ar fi:
,,rețeaua literară,,
,,cititor de proză,,
,,confluențe lirice,,
,,cronopedia,,
,,rogrup,,
,,negru pe alb,,
,,cleopatra,,
,,cititor de proză,,
,,confluențe lirice,,
,,cronopedia,,
,,rogrup,,
,,negru pe alb,,
,,cleopatra,,
și altele pe care nu mi le
amintesc acum și-mi pare bine de acest lucru.
Ce sunt deci aceste arătări virtuale, ale căror burdihane sunt ticsite până la refuz cu ...,,genii literare,,?
Înainte de orice, acestea sunt niște afaceri. În acest caz corect ar fi să se zică nu... ,,totu-i pan' la bani,, ci...,,totul începe de la bani,, de la dorința veșnic nesatisfăcută de îmbogățire,,.
Dorința de a fi bogat, de a poseda averi , de a prospera în viață, este o chestie suficient de firească. În acest sens, nimic de comentat. Problema însă ,,locuiește,, pe-o altă stradă. Strada ipocriziei și a corupției, numărul...ah! numărul e...teribil de mare. De ce este neapărat nevoie, ca aceste tipuri de afaceri, să le numesc ipocrite și corupte?
Iată de ce!
Acestea nu-și merită numele de... ,,literare,, pentru ca în cadrul acestor demersuri, nu se mizează pe literatură, ci pe bani, faimă și vedetism cu orice preț. În centrul atenției acestor melteni, moderni constructori de sloganuri populiste(cele mai multe din ele stereotipe și vetuste, sau ostentative și gălăgioase),stă popularitatea obținută peste noapte și averea. N-ar fi deloc deranjantă această escaladare frenetică, această goană după profit, dacă nu s-ar folosi ca momeală pentru atragerea clientelei...literatura.
Un exemplu : uitațivă pe rețeaua literară și veți vedea cum, aceasta, folosind aceste metode de înșelare și îndobitocire în masă, s-a transformat într-un site doldora de reclame de tot felul, mai ceva decât youtube. Pe asest site, săptămanal, în mesageria fiecărui user, apar mesaje, din partea administrației, de tipul: ,,văƒ rugăm să accesați spoturile publicitare situate în rubricile special amenajate pentru aceasta! ,,. Apoi explică șmecherii, ca la niște copii, faptul că acest lucru ajută la autofinanțarea site-ului.
Am să-ncerc să explic pe-nțelesul oricărei cretacice fosile unicelulare, care în chip oligofrenic, se înregimentează inconștient, în această campanie de îndobitocire și deteriorare a literaturii.
Toată această scamatorie abracadabrantă, tip circ, sau alba neagra, începe în scăfârlia unuia cum e, spre exemplu, fonfănitul sfrijit vlașin, (care se îmbracă precum bunicu' meu când se ducea la coasă, și al cărui singur obiectiv în viață, este să fie cunoscut pe toată față pământului , chiar și pe ce a lunii), sau bețivul notoriu coțofană relu, al cărui ficat chiar și după moarte va mai trebuie să filtreze tonele de alcool pe care le-a îngurgitat porcește pan'acu'. Stând ei, fiecare-n poiata lui, la o votcă, sau după caz la o nară de coca, se gândesc la faptul c-ar fi bine să facă bani. Pan' aici e ...ok! Unde-ncepe blestemu'? Păi uite-colea, în faptul că patrupezii mugitori și bălegători, se gândesc ei că...no! ar fi fain să atragă liota de bâzâitori lirici, pe un site, promițându-le că, prin intermediul acestuia, or să fie luați în seamă de criticii literari, publicați în volume colective, popularizați și aplaudați de un vast public arhicunoscător de literatură. Gluma ține. Cirezi întregi de rumegători și regurgitători de poezie ,,super valoroasă,, se îngrămădesc ghiolbanește ca-n supermagazine, în zilele de reduceri de prețuri. Astfel se explică, de altfel inexplicabilul fapt, că țața marița și cumătra ei varvara din dudău' de jos (jud. bistrița să zicem) și moș lisandru a lu’ pârlitu' devin poeți peste noapte. Ce-i atrage, ce-i convinge pe acești badea iobagu' să verse din pipotele lor ,,literate,, (mai mult alterate), tot felul de puerilități, infantilități inutile pe care, sărmanii, le numesc poezie, sau după caz proză?
Răspunsul nu-i complicat și ar fi cam așa: ,,sfânta minciună,,. Minciunile scamatorilor circari, care le promit acestora PROMOVAREA expectorațiilor lor. Șefii de site-uri, prin legăturile lor mizerabile, vinovate, clientelare și nepotiste, își găsesc pe ici pe colo, câte o relație pe la o editură flămândă, unde le publică lu' alde neica cotcodat, căcatpodoperele lor de două parale, într-un volum numit colectiv. Apoi tot prin aceeași filiație cumătru-nepot-văr-frate-naș...etc. caută și unul sau doi așa-ziși critici de artă, pentru ca spectacolul literar să capete o imagine cât mai colorată și credibilă. Se fac o mulțime de concursuri cu mii și mii de premii, cu multe aplauze, ovații, felicitari, adică băgare-n seamă a lemurienilor grafologi. Astfel tot arsenalul de gâdilat orgolii este complet, așa că platforma ,,literară,, este gata de atac. Numărul cercopitecilor și a neandertalilor crește pe zi ce trece. Se anunță unul pe altul : ,,hai că aici e de noi, putem deveni mari poeți peste noapte! știu pe unu’ care era un nimeni și acu' are scoase 5 volume de poezie prin site-ul ăsta,,. Crescând numărul patrupezilor în grajdul virtual și ,,literar,, crește, cum este firesc și ratingul site-ului. Crescând ratingul, crește și numărul reclamelor aducătoare de substanțiale venituri în buzunarele șefilor de site-uri care, în trecere, din întâmplare, sunt și ....,,înflăcărați iubitori,, de literatură.
Astfel, de la o zi la alta, se produc mii de lansări de carte, care de fapt nu sunt decât niște cumetrii și luări din moț ...,,literare,, peste noapte se produc mii de tone de cărți de poezie, editate cu bani din buzunarul autorilor, cărți pe care nu le va citi nimeni, nici măcar alde schiorlau ăia care țin prelegeri și conferințe pe temele de nimic, ale cărților respective, la faimoasele și mediatizatele lansări. Deci iată că aceste site-uri ,,literare,, au un dublu folos: pe de-o parte prosperitatea economică și faima constructorilor de astfel de show-uri de îndobitocire, și pe de altă parte drogul închipuirii și al fițelor, prin care râgâitorii lirici ajung să se creadă poeți, majoritatea dintre ei ...infailibili.
Constructorii acestor campanii de amăgire în masă sunt de altfel băieți destepți. Astfel au numit amăgirile lor ,,site-uri literare,, pentru ca, în felul acesta, să fie atrași, în număr foarte mare, orăcăitori lirici dornici de vedetism și popularitate ieftină și rapidă, dar în același timp, în subsolurile frontispiciilor acestor site-uri, folosind litere mai mici, au așezat în mod precaut și strategic, explicația ,,site de socializare,,.
Acest design hipnotizant, inginerește gândit și șmecherește construit, acest sincretism abominabil între literatură și show-ul gălăgios, lingușitor și populist de discuții banale și inutile, de laude și ovații frenetice, are rolul de a închide gura oricărui ins normal la cap, care s-ar încumeta să critice avalanșă imorală de laude reciproce ale celor care participă la orgia ,,culturală,, de pe aceste site-uri.
Astfel dacă s-ar pune întrebarea ,,ce este acesta?,, - răspunsul ar fi ,,este un site de literatură,,, iar, ca urmare firească, dacă s-ar pune întrebarea ,,păi dacă-i literatură, de ce userii își comentează reciproc creațiile postate, doar favorabil, veșnic laudativ și niciodată critic?,, - răspunsul ar fi ,,păi…este un site de socializare,,. Ei, mai spune ceva, dacă poți! Tot ceea ce se postează este bun , demn de lăuda, incredibil, excepțional, divin, remarcabil, minunat, pretios și ...NICIODATĂ CRITICABIL. Asta da strategie! Șefii de site-uri nu se implică în ...a deranja ,,geniile creatoare,, pentru că în secundă doi, ar rămâne fără niciunul. Deci aceștia (conducătorii) se îndeletnicesc doar cu acea… sănătoasă tăcere vinovată și cu promovarea în masă a oricărei expectorații execrabile. Totu-i aranjat până-n cel mai mic detaliu. În aceste condiții, oricine (sănătos la cap), îndrăznește să spună și altceva decât ceea ce le place userilor și șefilor de site să audă, este etichetat ca răutăcios, intrigant și îngâmfat, iar… ,,deranjul,, lui ducând la o ștergere subită și mârlanească a contului. Expresia cea mai uzitată în astfel de cazuri, în chip dobitocesc, precum un behăit de capră, este ,,dar ce tu ești critic literar?,,. În schimb nimeni, dar absolut nimeni, nu-ți va zice vreodată această expresie, dacă te porți după șablonul deja confecționat, adică ...lauda la greu, și continuă.
Deci cu alte cuvinte, în aceste grajduri de cornute rumegătoare și mugitoare, pentru a-ți spune părerea cu sinceritate și a critica un text, trebuie să fii neapărat CRITIC LITERAR, dar pentru a spune numai lucruri de laudă, cuvinte elogiatoare, nu este nevoie de niciun fel de pregătire. Sărmanii patrupezi silveștri și nepotcoviti, din cauza îndobitocirii perpetuie și a ignoranței crase, nu-și dau seama că această pregătire în materie, este necesară nu numai pentru a putea critica un text, ci mai cu seamă pentru a spune lucruri elogiatoare despre același text. Deci să explicăm mai simplu, pentru ca să-nțeleagă toate orătăniile desenatoare de litere! Deci dacă pentru a putea spune că o poezie este scrisă stângaci îți trebuie masteratul în domeniul literaturii, păi cu atât mai multă pregătire (doctorate, masterate), îți trebuie pentru ca să poți afirma că o poezie este ,,superbă,,. Ce pregătire au toate curcile, gâștile, bibilicile și boii rumegători de pe site, să poată spune în cor, unul altuia, în chip măgulitor, interesat și perpetuu, că textele lor sunt ,,superbe,, sau ,,sublime,, sau ,, extraordinare,,?
Ce sunt deci aceste arătări virtuale, ale căror burdihane sunt ticsite până la refuz cu ...,,genii literare,,?
Înainte de orice, acestea sunt niște afaceri. În acest caz corect ar fi să se zică nu... ,,totu-i pan' la bani,, ci...,,totul începe de la bani,, de la dorința veșnic nesatisfăcută de îmbogățire,,.
Dorința de a fi bogat, de a poseda averi , de a prospera în viață, este o chestie suficient de firească. În acest sens, nimic de comentat. Problema însă ,,locuiește,, pe-o altă stradă. Strada ipocriziei și a corupției, numărul...ah! numărul e...teribil de mare. De ce este neapărat nevoie, ca aceste tipuri de afaceri, să le numesc ipocrite și corupte?
Iată de ce!
Acestea nu-și merită numele de... ,,literare,, pentru ca în cadrul acestor demersuri, nu se mizează pe literatură, ci pe bani, faimă și vedetism cu orice preț. În centrul atenției acestor melteni, moderni constructori de sloganuri populiste(cele mai multe din ele stereotipe și vetuste, sau ostentative și gălăgioase),stă popularitatea obținută peste noapte și averea. N-ar fi deloc deranjantă această escaladare frenetică, această goană după profit, dacă nu s-ar folosi ca momeală pentru atragerea clientelei...literatura.
Un exemplu : uitațivă pe rețeaua literară și veți vedea cum, aceasta, folosind aceste metode de înșelare și îndobitocire în masă, s-a transformat într-un site doldora de reclame de tot felul, mai ceva decât youtube. Pe asest site, săptămanal, în mesageria fiecărui user, apar mesaje, din partea administrației, de tipul: ,,văƒ rugăm să accesați spoturile publicitare situate în rubricile special amenajate pentru aceasta! ,,. Apoi explică șmecherii, ca la niște copii, faptul că acest lucru ajută la autofinanțarea site-ului.
Am să-ncerc să explic pe-nțelesul oricărei cretacice fosile unicelulare, care în chip oligofrenic, se înregimentează inconștient, în această campanie de îndobitocire și deteriorare a literaturii.
Toată această scamatorie abracadabrantă, tip circ, sau alba neagra, începe în scăfârlia unuia cum e, spre exemplu, fonfănitul sfrijit vlașin, (care se îmbracă precum bunicu' meu când se ducea la coasă, și al cărui singur obiectiv în viață, este să fie cunoscut pe toată față pământului , chiar și pe ce a lunii), sau bețivul notoriu coțofană relu, al cărui ficat chiar și după moarte va mai trebuie să filtreze tonele de alcool pe care le-a îngurgitat porcește pan'acu'. Stând ei, fiecare-n poiata lui, la o votcă, sau după caz la o nară de coca, se gândesc la faptul c-ar fi bine să facă bani. Pan' aici e ...ok! Unde-ncepe blestemu'? Păi uite-colea, în faptul că patrupezii mugitori și bălegători, se gândesc ei că...no! ar fi fain să atragă liota de bâzâitori lirici, pe un site, promițându-le că, prin intermediul acestuia, or să fie luați în seamă de criticii literari, publicați în volume colective, popularizați și aplaudați de un vast public arhicunoscător de literatură. Gluma ține. Cirezi întregi de rumegători și regurgitători de poezie ,,super valoroasă,, se îngrămădesc ghiolbanește ca-n supermagazine, în zilele de reduceri de prețuri. Astfel se explică, de altfel inexplicabilul fapt, că țața marița și cumătra ei varvara din dudău' de jos (jud. bistrița să zicem) și moș lisandru a lu’ pârlitu' devin poeți peste noapte. Ce-i atrage, ce-i convinge pe acești badea iobagu' să verse din pipotele lor ,,literate,, (mai mult alterate), tot felul de puerilități, infantilități inutile pe care, sărmanii, le numesc poezie, sau după caz proză?
Răspunsul nu-i complicat și ar fi cam așa: ,,sfânta minciună,,. Minciunile scamatorilor circari, care le promit acestora PROMOVAREA expectorațiilor lor. Șefii de site-uri, prin legăturile lor mizerabile, vinovate, clientelare și nepotiste, își găsesc pe ici pe colo, câte o relație pe la o editură flămândă, unde le publică lu' alde neica cotcodat, căcatpodoperele lor de două parale, într-un volum numit colectiv. Apoi tot prin aceeași filiație cumătru-nepot-văr-frate-naș...etc. caută și unul sau doi așa-ziși critici de artă, pentru ca spectacolul literar să capete o imagine cât mai colorată și credibilă. Se fac o mulțime de concursuri cu mii și mii de premii, cu multe aplauze, ovații, felicitari, adică băgare-n seamă a lemurienilor grafologi. Astfel tot arsenalul de gâdilat orgolii este complet, așa că platforma ,,literară,, este gata de atac. Numărul cercopitecilor și a neandertalilor crește pe zi ce trece. Se anunță unul pe altul : ,,hai că aici e de noi, putem deveni mari poeți peste noapte! știu pe unu’ care era un nimeni și acu' are scoase 5 volume de poezie prin site-ul ăsta,,. Crescând numărul patrupezilor în grajdul virtual și ,,literar,, crește, cum este firesc și ratingul site-ului. Crescând ratingul, crește și numărul reclamelor aducătoare de substanțiale venituri în buzunarele șefilor de site-uri care, în trecere, din întâmplare, sunt și ....,,înflăcărați iubitori,, de literatură.
Astfel, de la o zi la alta, se produc mii de lansări de carte, care de fapt nu sunt decât niște cumetrii și luări din moț ...,,literare,, peste noapte se produc mii de tone de cărți de poezie, editate cu bani din buzunarul autorilor, cărți pe care nu le va citi nimeni, nici măcar alde schiorlau ăia care țin prelegeri și conferințe pe temele de nimic, ale cărților respective, la faimoasele și mediatizatele lansări. Deci iată că aceste site-uri ,,literare,, au un dublu folos: pe de-o parte prosperitatea economică și faima constructorilor de astfel de show-uri de îndobitocire, și pe de altă parte drogul închipuirii și al fițelor, prin care râgâitorii lirici ajung să se creadă poeți, majoritatea dintre ei ...infailibili.
Constructorii acestor campanii de amăgire în masă sunt de altfel băieți destepți. Astfel au numit amăgirile lor ,,site-uri literare,, pentru ca, în felul acesta, să fie atrași, în număr foarte mare, orăcăitori lirici dornici de vedetism și popularitate ieftină și rapidă, dar în același timp, în subsolurile frontispiciilor acestor site-uri, folosind litere mai mici, au așezat în mod precaut și strategic, explicația ,,site de socializare,,.
Acest design hipnotizant, inginerește gândit și șmecherește construit, acest sincretism abominabil între literatură și show-ul gălăgios, lingușitor și populist de discuții banale și inutile, de laude și ovații frenetice, are rolul de a închide gura oricărui ins normal la cap, care s-ar încumeta să critice avalanșă imorală de laude reciproce ale celor care participă la orgia ,,culturală,, de pe aceste site-uri.
Astfel dacă s-ar pune întrebarea ,,ce este acesta?,, - răspunsul ar fi ,,este un site de literatură,,, iar, ca urmare firească, dacă s-ar pune întrebarea ,,păi dacă-i literatură, de ce userii își comentează reciproc creațiile postate, doar favorabil, veșnic laudativ și niciodată critic?,, - răspunsul ar fi ,,păi…este un site de socializare,,. Ei, mai spune ceva, dacă poți! Tot ceea ce se postează este bun , demn de lăuda, incredibil, excepțional, divin, remarcabil, minunat, pretios și ...NICIODATĂ CRITICABIL. Asta da strategie! Șefii de site-uri nu se implică în ...a deranja ,,geniile creatoare,, pentru că în secundă doi, ar rămâne fără niciunul. Deci aceștia (conducătorii) se îndeletnicesc doar cu acea… sănătoasă tăcere vinovată și cu promovarea în masă a oricărei expectorații execrabile. Totu-i aranjat până-n cel mai mic detaliu. În aceste condiții, oricine (sănătos la cap), îndrăznește să spună și altceva decât ceea ce le place userilor și șefilor de site să audă, este etichetat ca răutăcios, intrigant și îngâmfat, iar… ,,deranjul,, lui ducând la o ștergere subită și mârlanească a contului. Expresia cea mai uzitată în astfel de cazuri, în chip dobitocesc, precum un behăit de capră, este ,,dar ce tu ești critic literar?,,. În schimb nimeni, dar absolut nimeni, nu-ți va zice vreodată această expresie, dacă te porți după șablonul deja confecționat, adică ...lauda la greu, și continuă.
Deci cu alte cuvinte, în aceste grajduri de cornute rumegătoare și mugitoare, pentru a-ți spune părerea cu sinceritate și a critica un text, trebuie să fii neapărat CRITIC LITERAR, dar pentru a spune numai lucruri de laudă, cuvinte elogiatoare, nu este nevoie de niciun fel de pregătire. Sărmanii patrupezi silveștri și nepotcoviti, din cauza îndobitocirii perpetuie și a ignoranței crase, nu-și dau seama că această pregătire în materie, este necesară nu numai pentru a putea critica un text, ci mai cu seamă pentru a spune lucruri elogiatoare despre același text. Deci să explicăm mai simplu, pentru ca să-nțeleagă toate orătăniile desenatoare de litere! Deci dacă pentru a putea spune că o poezie este scrisă stângaci îți trebuie masteratul în domeniul literaturii, păi cu atât mai multă pregătire (doctorate, masterate), îți trebuie pentru ca să poți afirma că o poezie este ,,superbă,,. Ce pregătire au toate curcile, gâștile, bibilicile și boii rumegători de pe site, să poată spune în cor, unul altuia, în chip măgulitor, interesat și perpetuu, că textele lor sunt ,,superbe,, sau ,,sublime,, sau ,, extraordinare,,?
Concluzie
Dacă bălegătoarelor silvestre,
prezente pe toate aceste site-uri lătrătoare, mai mult decât literare, li s-ar
lua, ca printr-o minune, posibilitatea de a se lăuda reciproc și instantaneu,
dacă le-ar fi interzise concursurile literare, lansările spectaculoase de
carte, show-urile literar-măcănitoare și mediatizate, cu siguranță vom asista
la o micșorare înspăimântătoare a numărului de ,,poeți,,.
Temă de gândire pentru acasă
Câți poeți și scriitori ar
există pe fața întregului pământ, dacă nu ar fi decât posibilitatea publicării
postume a textelor scrise?
Sau...câți poeți sunt dispuși să scrie în tăcere și anonimat, în universului lor intim și să lase doar posterității publicarea și mediatizarea creațiilor lor?
Sau...câți poeți sunt dispuși să scrie în tăcere și anonimat, în universului lor intim și să lase doar posterității publicarea și mediatizarea creațiilor lor?
De la gostatul central si
zootehnic al partidului literatilor patrupezi ...transmite Nicolae Munteanu
No hay comentarios:
Publicar un comentario