Câteva cuvinte despre Adevar - Unas cuantas palabras sobre La Verdad

Dacă Adevărul ar locui la capătul universului și dacă geometria depărtării L-ar ascunde după orizontul milioanelor de ani-lumina tot am avea nădejdea că L-am putea găsi mai devreme sau mai târziu prin efort și sudoare. Dacă ignoranța L-ar înveli în ceața ratacitoare a nepriceperii și atunci ar fi o nădejde în educare și cercetare. Dar ceea ce face ca Adevărul să rămână veșnic ascuns faţă de noi nu este depărtarea ci fiinţa noastră însăşi. De aceea nădejdea e ... deznădăjduită și tristă.  Ignoranţa  -unul din vechii locatari ai fiinţei noastre- depărtează pe om faţă de Adevăr învârtindu-l  -pe cel dintâi-  veșnic și infernal în jurul lui însuși. Cunoaşterea  -predica de toate zilele- pentru că este veşnic subiectivă depărtează Adevărul faţă de om situând Adevarul  -prin alterarea percepției-  la capătul unui labirint întunecos și ostenitor. Ignoranţa se poate deci vindeca prin cunoaşterea predicată. Dar cunoaşterea dacă prin natura ei subiectivă e...alterare cum se poate vindeca...?  Iată -spre exemplu-  privim cu tristeţe şi resemnare trupul neînsufleţit coborât în mormânt şi credem că ceea ce facem este... contemplarea moarţii. Dar...ne înşelăm.  Ceea ce se vede în mormânt este doar...a muri un pic pe când a muri cu adevărat adică veşnic se poate doar...în timp ce încă trăim...

Astfel Adevărul nu poate fi găsit călătorind pe ostenitoare cărări ideatic-filozofice sau experimental-mistice căci pe cât se întețește căutarea pe atât se zminteşte percepția şi  discernământul. Adevărul nu este un concept sau o teoremă care se poate cuprinde senzorial sau intuitiv astfel încât să se poată zice : ,,Iată Adevărul  începe aici și se termină acolo,,.

Adevarul se poate găsi doar când efortul îmbibat de sudoare se oprește definitiv. Când mușchii oculari se relaxează complet și retina devine doar un decor pasiv într-o scenă interactivă și universală. Când pleoapele nu mai sunt cortina despartitoare între aici-ul meu actoricesc și acolo-ul spectacular al celuilalt și nici nu ascund în spatele lor o lume doar onirică. Adevarul un este itinerant ci doar existential. Eul poate gasi Adevarul  doar situându-se sau descoperindu-se pe sine în interiorul acestuia. Adevărul este deci vesnic ascuns în ființă căci El este… ființă.

Si la Verdad hubiese habitado al otro extremo del Universo y si la geometría de la lejanía lo hubiese escondido detrás del horizonte de los millones de años-luz seguiríamos teniendo la esperansa de encontrarlo tarde o temprano con esfuerzo y sudor. Si la ignorancia lo tuviera envuelto en la espesa niebla eternamente itinerante de la incompetencia también seguiríamos teniendo la misma esperansa en el estudio y la edificación. Pero lo que hace que la Verdad se quede eternamente escondido no es la distancia sino la propia nuestra naturalesa de ser. Por eso la esperansa es … desesperada y triste.

La ignorancia  -uno de los antiguos habitantes de nuestro ser-  aleja al hombre de la propia Verdat girándolo de manera infernal alrededor de si mismo.

El conocimiento  -la predicación de todos los días-  por ser eternamente subjetivo aleja la Verdad del potencial comprensible del hombre situando la Verdad a través de la alteración de la percepción al final de un laberinto oscuro y consuntivo. Por consiguente la ignorancia se puede compensar con el conocimiento predicado. Pero el conocimiento si por su naturalesa es … alteración como se puede compensar? He aquí  -por ejemplo-  miramos fijamente entristesidos y con renuncia al cuerpo sin alma que desciende en el sepulcro y creemos que estamos contemplando la muerte. Pero … nos estamos teriblemente equivocando. Lo que se ve en la tumba es solo …morir un poquitín mientras morir verdaderamente es decir eternamente solo se puede lograr  -tristemente-  mientras … aun vivimos. De esta forma La Verdad no se puede encontrar itinerando por los senderos agotadores ideático-filosoficos o experimental-misticos porque cuanto mas aumenta la búsqueda mas confundida será la percepción y el discernimiento. La Verdad no es un concepto o un teorema que se puede cubrir intuitivo o sensorial para que se pueda exclamar : ,,He aquí la Verdad ! Empiesa aquí y termina alla.,,La Verdad solo se puede encontrar cuando el esfuerzo empapado de sudor cese definitivamente. Cuando los musculos oculares se relajan por completo y la retina se convierte en un simple adorno aletargado en una escena interactiva y universal. Cuando los parpados dejan de ser una cortina entre el aquí de mi presencia teatral y el alla espectacular de la presencia del otro y tampoco esconden detrás de ellos un mundo únicamente onírico. La Verdad no es …itinerante sino solo existencial. El ego solo puede encontrar la Verdad hallandose a si mismo dentro de su contenido. La Verdad pues esta eternamente escondida en lo que es el ser porque la Verdad no es mas que …SER o mejor dicho …vida siendo.

Ariciul - El erizo

Ariciul - stimați admiratori ai spectacolului zoologic darwinist - se pare că este singurul animal pe care l-a făcut Dumnezeu.
Se povestește că (ne)Creatorul pe insula Nicăieri unde a fost exilat în urma loviturii de stat a confecționat cu propriile-i degete întocmai ca la (ne)crearea omului un animal pe care l-a trimis pe teritoriile sale ulterior ocupate și devenite inamice. Pentru orice epidermă modern șlefuită animalul recent apărut nu corespundea cu nevoile măgulitoare ale mângâierilor.
Explicațiile șoptite ale partizanilor (ne)creaționismului - vechi luptători acum ritualici amvonieni ascunși în impunătoare catedrale ale frici de orientare modernă asupra bizarei și parcă nereușitei zoologii a acestei recent ivite ființe- păreau un alt fel exilare.
Aceștia susurau direct în mecanismul tainic al urechii interne teoria așa-zisei vinovății a iubirii fluide care ar soluționa această problemă spinoasă a ariciului prezentând-o ca pe o scurgere imperfectă și epidermică a pasiunii creatoare.
Cu timpul teoria a fost tolerată predicată predată în scoli povestită copiilor dar ariciul... n-a fost niciodată mângâiat pupat pe botic sau pe alte întocmiri mai intime ale zoologiei lui.
Exilul (ne)Creatorului încă continuă.
În teritoriile ocupate pavajul neted este articolul preferat de tălpile cucoanelor și cuconilor iubitori de mângâieri lascive și flatante.
În teritoriile ocupate abuziv dar vremelnic ariciul nu va fi purtat cu mândrie în lesă.

  El erizo -estimados admiradores del espectáculo zoológico-darwinista- parece que es el único animal que lo creo El Dios. Se dice que El Creador en la isla …,,ningunaparte,, -donde fue exilado después del golpe del estado- a confeccionado con sus propios dedos - al igual que en la creación del ombre- un animal al que lo envio después en los territorios ocupados e enemigos. Para ninguna epidermis modernamente pulida el nuevo animal no corespondia para las necesidades de engatusamiento de la acaricia. Las explicaciones susuradas de los partidistas del creacionismo –antiguos combatientes ahora ritualicos ,,pulpitonienses,, escondidos en las imponentes catedrales del miedo de orientación moderna-  sobre la extraña y en aparencia fracasada zoología de este recién surgido ser paresian otro tipo de exilio. Estos susuraban directamente en el mecanismo interno de las orejas la teoría de una tal culpabilidad fluida que solucionaria este problema espinoso del erizo presentándolo como un derrame imperfecto y epidérmico de la pasión creadora. Con el paso del tiempo la teoría a sido tolerada predicada enseñada en los colegios pero el erizo no a sido nunca acariciado y besado en el hocico o en las otras partes mas intimas de su zoología. El exilio del Creador continua. En los territorios ocupados el pavimento suave es el articulo mas preferido por los pies de las damas y de los señoritos amantes de las acaricias lascivas y halagüeña. En los territorios ocupados abusivo pero temporalmente el erizo no será nunca paseado en correa.