Dizertațiile încolăcitului.

Dragii mei - le spuse Eliza copiilor ei în timpul mesei de prânz - mi-au rămas ici în suflet cuvintele pline de har ale părintelui Darie.Am zis eu că ăsta-i om mare cu carte și cu har că altfel n-ar fi putut să zică toate minunățiile alea. Ce să mai vorbim... astea-s slujbe care le ține ăstia bătrânii nu ăi tineri care vine de pe băncile școlii și nu știe ce e aia greutatea vieții.Părintele Darie a zis așa : ,,fiilor nu cei ce zice toată ziua doamne doamne or să intre în Împărăția Cerurilor ci aceia care simte nevoile săracului care n-are ce ai tu,, Dar bine că n-o zis-o așa cum v-o zic io acu'. S-a uitat așa țintă la noi de-ncremenisem toți și nu se mai auzea nici musca și deodată parcă cu vocea unui arhanghel a strigat ,, eheei !,, și după asta o-nceput a zice și-a drege de-și dădea babele ghionturi și șoșoteau zicând că popa Darie tre' să iasă la pensie c-o-nnebunit și nu mai respectă canoanele slujbelor. Da' mie una mi-o plăcut și mi-o mers la inima. Mai zicea popa cică ,, unii face pomene cu fast din ăla care s-arate lumii că cine sunt ei și adună la mesele lor mai mult pe cei de-ai familiei lor și astfel binefacerea lor capătă răsplată aici pe pământ când și ei sunt invitați la mesele lor de pomană și astfel își pierd răsplată cea din ceruri.Păi ce-i asta ? Tre' să mergem mai departe fiilor - zicea popa - si să aducem la masa noastră pe săracul care e sărac și care n-are de unde-ți da înapoi ce i-ai dat de pomană. Ba mai mult dacă vreți fiii mei și credincioși iubiți ai Domnului să ne gândim că săracul pe care-l vede ochii tăi și ochii lui te vede pe tine când îl așezi la masă și când s-o saturat iți zice bogdaproste și asta e tot un fel de răsplată pe care-o primim aici pe pământ și nu în Ceruri. Așa că pe toate astea să nu le lăsăm nefăcute dar să mergem mai departe si să dăm săracului pe care nu-l vede ochii noștri și ochii lui nu ne vede pe noi ca să ne mulțumească,, - și după ce-o tăcut lung da' lung de tot de credeam că n-o să mai zică nimic c-o uitat ce are de zis pentru că-i bătrân și ramolit saracu' a început iar să ne zică - ,, știți cum puteți să-i dați un blid de mâncare săracului care nu te vede și care nu poa' să-ți mulțumească ?,, - Toți tăceau. Io mă gândeam că saracu' care nu mă vede e ăl' mort cum e Iorgu că lui i-am făcut az' pomană de pastele blajinilor da'... nu-i așa că io zic că i-am dat chipurile lu' Iorgu toate bunătățile alea de colaci da'...i-am încolăcit tot pe sărăcii care stau printre morminte și-așteaptă cu ochii beliți să vadă de unde le mai vine ceva. Și-n timp ce mă gândeam io ca proastă și nu știam care-i saracu' care nu mă vede începu popa să ne zică mai mult șoptit - ,,voi când v-așezați la masă și când vă scurmă foamea prin măruntaie nu-i așa că vă înfigeți cu lingura-n blid ca s-ă-nghititi bucatele ? Da așa faceți și nu-i rău că așa o lăsat bunul Dumnezeu să mai trecem din când în când și pe la iesle. Ce vreau însă să vă zic este că e bine totuși ca măcar o dată pe lună să faceți așa : după ce te-ai închinat când să-nfigi lingura... oprește-te brusc și n-o înfige ci las-o pe masă și să vezi cum toată firea ta se răscoală împotrivă ta și te zgâlțâie pe dinăuntru certându-te ca pe un nebun căci e cu adevărat o nebunie să nu-i dai de mâncare când iți cere. Dar tu să rabzi liniștit și să nu te iei după zgalțâirile firii ci în taina sufletului tău acolo unde nici un ochi nu pătrunde și nicio gură nu-ți aduce mulțumiri acolo unde pe nimeni nu-l încolăcești cu datoria de a-ți zice bogdaproste să spui : pentru numele sfânt al lui Dumnezeu rup de bunăvoie de la gura mea porția mea de mâncare pe care Tu Doamne mi-ai binecuvântat-o mi-ai dat-o și sunt gata să o dau oricărui sărac din lume și apoi să te scoli de la masă mulțumindu-i lui Dumnezeu ca și cum ai mâncat de te-ai saturat...da' tu n-ai mâncat ci ai făcut altceva mai mare ai biruit adică te-ai biruit pe tine însuți dăruind prin rupere de la gura ta și asta în mare taină căci nu blidul de carne se urcă la Cerurile lui Dumnezeu ci învingerea ta personală în numele Celui Preasfânt.,, - Așa ne-a zis copiii mei popa Darie azi la cimitir când împărțeam pomana tatălui vostru Iorgu. Apoi Eliza se uită la fiecare dintre ei. Copiii toți care mai de care o întrebau pe mama lor fel și fel de întrebări despre toate acestea numai Iani cel mai plăpând dintre ei nu spunea nimic. Stătea nemișcat cu capul plecat și cu privirea în blid. Mama cu o singură mișcare de mână ca-ntr-un dans de saltimbanc îi goni o viespe care stătea pe marginea farfuriei lui și bea din supă. Ce e Ienica mamă te simți rău ? - Nu mamă doar îmi așteptam rândul la supă.